marți, 10 ianuarie 2012

Ochii tăi de copil, zâmbetul ce-ascundea o femeie-aşa frumoasă cu pielea de catifea...

Cum se plimba el din fusta-n fusta, a dat intr-o zi de o pustoaica..  copila in toata puterea cuvantului. Imbracaminte de copil, comportament de copil, zambet de copil. Clar nu ii trezea niciun interes. Dar, totusi, s-a facut cumva remarcata ...


"-Da tie iti plac fetitele, ma?”
“-Hai ma, ca ma joc cu ea, ce dracu'.. nu vezi cum arata? e mica, dragalasa.. cu gropite in obrajori .. nici nu ma gandesc la mai mult.Pe bune.. revino-ti.”
“-Poi si atunci care e ideea?”
“-Ideea  e ca e inteligenta si imi place ca ne certam constructiv. ”

3 comentarii:

Cuvintele iau mereu forma pe care o vrea sufletul...